M-am căsătorit cu acest Împărat al Dragonilor în locul surorii mele

În viața ei trecută, Domnița Serafina, prințesa oamenilor, l-a iubit pe vânătorul de dragoni Casian cu o fervoare obsesivă, obligându-l să se căsătorească cu ea, deși inima lui îi aparținea surorii ei mai mici. A izbucnit războiul, regatul s-a prăbușit, iar Casian a murit implorând doar să nu-i mai vadă vreodată chipul. Ea a pierit în flăcări, jurând: *Dacă voi mai primi o șansă, nu mă voi mai agăța de el niciodată.* Renăscută în ziua nunții sale, ea face o nouă alegere: i-l cedează pe Casian surorii sale și se oferă de soție nemilosului Împărat al Dragonilor, Vhaeros, pentru a evita războiul iminent. Vhaeros intenționa să o tortureze până la moarte ca pretext pentru bătălie, dar sfidarea ei rece pe scările torturii, negocierile în fața morții și îngenuncherea pentru a îngriji soldații dragoni răniți i-au topit încet inima de gheață. Între timp, Casian își dă seama în ziua nunții că Serafina a fost cea care a plecat la dragoni, iar amintirile din viața trecută îl chinuie. Conștientizându-și prea târziu adevărata iubire, o urmărește în Tărâmul Dragonilor, doar pentru a fi întâmpinat de un rămas-bun glacial. Pe măsură ce Serafina și Vhaeros se apropie, ea descoperă adevărul: semnul de pe pieptul lui se potrivește cu cel al micului dragon pe care l-a salvat în urmă cu 12 ani, cu prețul propriei răni aproape fatale, vindecată doar prin sacrificiul vieții mamei sale. Ea este chiar persoana pe care el o plânge de 12 ani, construindu-i un altar în amintirea ei. Neînțelegerile se risipesc. Vechea dușmănie se transformă în 12 ani de mântuire predestinată: două suflete, renăscute, care în cele din urmă se salvează reciproc.